Noi când trăim ca noi? Când?

Noi când trăim ca noi? Când?

Noi când trăim ca noi? De ceva ani, mă tot întreb lucru ăsta. Îmi aduc aminte de foarte multe întâmplări de pe vremea când eram copil. Încă de când am început să conștientizez lumea în care trăiam, mi-a devenit din ce în ce mai limpede că este o lume manipulativă. Și acum aud în minte cuvintele „mănâncă tot din farfurie dacă vrei să crești mare”, „nu ai voie să faci aia”. Sunt multe cuvinte ce mi le reamintesc și pe care le aud și în ziua de azi. Oare când vom trăi, oameni buni, viața așa cum ne dorim?

Asta este întrebarea care mă macină cel mai mult. Una care nu-mi dă pace. Și, cu regret în suflet, spun acum că trebuie să ne trezim. Fiecare dintre noi trebuie să facă asta. Este necesar. Îmi aduc aminte de toți cei din preajma mea când m-au sfătuit sau mi-au spus că nu e bine ce fac. Că este greșit. Că e mai bine așa. De ce te îmbraci în banalul ăla costum de tigru? Ai o vârstă, poartă-te ca atare. De ce te comporți ca un copil? Fii mai matur. Sunt câteva dintre multele întrebări care mi se tot adresează.

Am multe de povestit și o să continui să o fac.

Dar noi, când vom mai trăi ca noi, oameni frumoși?

    Când vom avea dreptul să ne trăim viața așa cum ne place și ne dorim? Când? Biserica ne manipulează cu tot felul de sărbători. Nu e bine să faci sex când e sărbătoare sau post. Nu ai voie să muncești duminica, pentru că te bate Dumnezeu. Oamenii din jur te manipulează la ordinea zilei, spunându-ți tot felul de lucruri care se aplică doar din perspectiva lor. Că este verificată de ei în mod special și funcționează. E viabilă și nu dă greș, cică. Penibil. Psihologii ne „vindecă” problemele din cărțile și învățăturile altor filozofi sau oameni din istorie.

Ne implementează în creier idei concepute de alții, unele care nu-s valabile pentru fiecare individ. Dar așa e bine să se facă. Nu mai avem încredere în oameni, dar mergem la popă să ne spovedim și spunem vrute și nevrute. Ignorăm persoanele de lângă noi, facem să dispară comunicarea în relații, însă suntem capabili să discutăm cu alții ce trebuie vorbit cu cei în cauză. Ne mulțumim să ascultăm în stânga și-n dreapta la ce fac alții. Să-i copiem și să uităm că noi avem puterea de decizie asupra noastră. Și acum vă întreb pe voi? Când veți putea trăi ca voi?

Nu v-ați săturat de tot ce vă înconjoară și vă manipulează în ultimul hal?

Nu ați obosit să tot faceți ce au făcut alții? Eu da, de când m-am născut. Am tot stat pe gânduri de când mă știu și am tot analizat lumea din jurul meu. Am înghițit în sec, iar lacrimile mi le-am reținut, ca să nu se vadă. E dureros și trist tot ce se întâmplă. La tot și toate mai e o cale de scăpare. Fiți voi, trăiți după propriile voastre reguli. Nu vă mai lăsați manipulați. Fiecare are dreptul să trăiască așa cum vrea. E dreptul vostru, dragilor. Îmi aduc aminte de multe lucruri din relațiile pe care le-am avut. De ce vorbești cu aia? Nu face așa că mie nu-mi place. De ce te comporți așa și nu așa? Măi, oameni buni. Când ne vom trezi? Când vom trăi ca noi și nu ca alții sau cum vor alții?

Întrebări la care fiecare dintre voi ar trebui să-și răspundă singur. Luați o pauză din tot ce faceți acum și așezați-vă în jurul mesei. Stați de vorbă cu voi înșivă și gășiți răspunsul la aceste întrebări. Veți ajunge așa ca mine, cum am fost eu cu gândurile mele. „Am nevoie de un om matur, nu de copilărisme”, asta a fost concluzia unei femei la adresa mea. Aceasta. Pentru că sunt un om așa deschis, conștient de ceea ce sunt cu adevărat. Nu sunt fals și nici nu port o mască. Asta sunt, iar cei ce mă au în preajma lor, mă vad pe mine, cel adevărat.

Am învățat în ultimii ani că e timpul să mă gândesc la mine. Să scot tot ceea ce am reprimat de când mă știu, să mă redescopăr. Să aflu cum sunt cu adevărat. Și am început terapia cu mine. Am rămas șocat de ce-am găsit înăuntrul meu. Am găsit părți ascunse despre care nu am crezut niciodată că pot fi.

Mi-am întâlnit naturalețea și ceea ce sunt în realitate, dar pe care le țineam ascunse de gura și ochii lumii.

Voi când veți face toate astea ca mine?

    Când vă veți redescoperi? Când vă veți lăsa liberi? Și când veți trăi așa ca voi? Când eram copil iubeam să scriu. Adoram. Eram înnebunit să aștern pe hârtie cuvinte din tot ceea ce simțeam. Și ce am realizat până acum legat de asta? Nimic. De ce? „Cum adică să scrii tu cărți? Ai mai văzut careva să facă asta? La noi în familie nu există așa ceva”. Astea erau cuvintele ce le auzeam în preajma mea, zi de zi, de la oricine căruia încercam să-i povestesc despre ceea ce iubesc să fac. Eram privit ca un ciudat. Și m-am reprimat, de gura lumii. Așa că, noi când vom trăi ca noi? Vă mai întreb o dată. Nu vă mai pierdeți timpul.

Nu vă mai irosiți anii. Trăiți după regulile voastre. Faceți ceea ce iubiți să faceți. Lăsați gura slobodă să spună ce-o vrea, iar voi trăiți ca voi. O meritați din plin. Este dreptul vostru din naștere. Dați frâu liber vieții să trăiască în voi. Dați tot ce e mai bun din voi. Nu vă pierdeți când eșuați. Încercarea nu este un eșec. Dacă nu ai încercat, din start ai eșuat. Scoateți la iveală tot ce e mai bun din voi. Munciți, strângeți din dinți și creați în jurul vostru exact ceea ce sunteți. Folosiți-vă atuurile și lucrați mai mult la ceea ce nu merge. Fiți voi propriii voștri stăpâni și creați o lume frumoasă în jurul vostru. Nu vă mai lăsați manipulați și nici nu mai manipulați pe alții.

Fiecare trebuie sa ne trăim viața așa cum vrem si cum ne-o imaginăm!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: