Sunt dependent de mângâierea ta

Sunt dependent de mângâierea ta

Nu m-am săturat, iubirea mea, de mângâierea ta. De atingerea mâinilor tale calde am devenit dependent încă din prima zi în care mi-ai atins chipul. Mai vreau o dată și încă o dată să te zăresc în fața mea. Să retrăiesc sentimentul acela tandru și nebunesc. Îmi doresc să trezești în mine, din nou, acel sentiment și să mă alinti, să mă strângi la pieptul tău cald.

     Am devenit dependent de trăirea aceea mirifică ce-mi înmoaie sufletul și inima deopotrivă. De fiecare clipă în care ochii mi se închid fără voia mea. Mai vreau să-ți simt atingerea pe trup și să mă faci să te iubesc mai mult. Să simt inima cum îmi tresaltă în piept și să tremur din toate încheieturile. Am devenit dependent de sărutările tale pline de pasiune în care mă porți prin toate zările lumii.

     Mai vreau, încă o dată, să mă pierd în brațele tale și să mă scufund într-o liniște totală din care să pot trăi frumos. Să simt că lumea e a noastră și că am tot ce vreau. Ți-am mai spus de mii de ori că trezești în mine ceea ce nimeni nu a reușit până acum. Că mă faci să mă simt special și unic. Aș vrea să retrăiesc clipa în care te-am privit în ochi și m-ai sărutat cu patos.

     Sunt dependent de tine, iubita mea. Am atâta nevoie de ființa ta. Și păsările plâng în lipsa ta, iar natura moare odată cu mine. Mai vreau încă o viață să te întâlnesc și să devin dependent de mângâierea ta. Mă faci cu fiecare zi ce trece al tău, mai mult, și mă înnebunești atât de intens încât simt că-mi pierd mințile.

Mai vreau din nou căldura palmelor tale să mă ducă în cer și apoi la tine.

     Fără tine nimic nu mai poate fi la fel. Sunt dependent de iubirea pe care mi-o porți și eu de tine cu totul. Chiar nu m-am săturat. Te port cu mine în fiecare secundă. Respir, grăiesc și trăiesc cu tine în gând. Aștept momentul când te voi revedea în fața ochilor mei pentru a-ți simți atingerea. Pentru a vedea cum mă mănânci din priviri și cum mă dezbraci de suflet și de trup. 

     Am devenit dependent din primul minut în care am început să te iubesc. Și ești în inima mea de când eram doar un puștan. De atunci a trecut o jumătate din viața mea. Fiindcă atât de mult te iubesc, iubito, cât de la cer la pământ într-un infinit ce nu se va termina niciodată.

     Așa că mai vreau încă o dată să mă mângâi și să mă alinți cum n-a făcut-o nimeni vreodată. Nu există nimeni care să-mi mai ofere aceste trăiri precum mi le trezești tu. Și cu fiecare atingere de-a ta inima mea se umple cu iubire. Cum să nu te vreau când totul în mine îți strigă numele? 

     Spune-mi tu, te rog. Nu m-am săturat, crede-mă. Am devenit dependent de atingerea sufletelor noastre pereche. Cuprinde-mă în brațe și nu îmi mai da drumul niciodată. Sunt al tău pentru totdeauna.

Te iubește dependentul tău frumos.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: