De ce? Fiindcă nu fac nimic deosebit, iar tu mă vezi chiar şi atunci. Când simt că am nevoie de o mângâiere, îmi pun capul în poala ta şi-mi las părul atins de mâinile tale gingașe. Mă linişteşti atât de mult încât adorm în doar câteva secunde. Şi mă simt binecuvântat.
Când simt nevoia de o îmbrățişare, vin la tine, fiindcă ştiu că brațele tale mă așteaptă, întotdeauna, calde şi duioase. Pentru că tot ce îți doreşti este să fiu lângă tine, iar eu am ales să îți îndeplinesc toate dorințele.
Când simt nevoia de o sărutare, te privesc în ochi, iar tu mă înțelegi fără ca măcar să scot un sunet.
Doar sărutarea ta poate să topească neliniştea zilelor mele furtunoase. Doar buzele tale îmi pot alina inima când simt că o iau razna. Doar ele aduc armonie… şi-mi ador tremurul buzelor în acele momente. Le ador. Mai mult decât pot crede.
Când simt nevoia de o plimbare, vin la tine, fiindcă mâinile tale sunt mereu libere pentru mine, iar picioarele tale întotdeauna fac o excepție pentru a-mi satisface plăcerea sufletului. Cu tine plimbările sunt ireale şi n-aş da nimic din lume pentru asta. Când simt nevoia să te iubesc, tu încă eşti lângă mine. Te iubesc. Simt nevoia să te iubesc în fiecare zi și n-am să las o zi să se piardă fără iubirea ta.
