Nu stiu cum sunt altii, dar stiu ca as face orice in relatia mea cu o femeie. Am avut intotdeauna relatii de lunga durata, nu pentru ca asa am crezut de cuviinta, ci pentru ca a iubi pe cineva tine de timp si nu poti spune ca iubesti un om din prima zi. Acolo doar te indragostesti. In iubire e totul diferit.

                   De când mă știu am fost un om diferit de alții și îmi aduc aminte de prima zi în care m-am îndrăgostit cu adevărat de o femeie. Parcă ieri s-a întâmplat asta și rememorez fiecare lucru întâmplat cu lux de amănunt. Da, a fost într-o zi în liceu când am zărit o minunată domnișoară care m-a fermecat de prima dată, ce m-a făcut să mă îndrăgostesc pentru prima dată. Ochii ei verzi mi-a tulburat inima atât de profund încât nu am știut ce se întâmplă cu mine și cu sentimentele mele.

                   A fost ziua în care iubirea și-a făcut loc în sufletul meu pentru prima dată, iar de atunci mi-am zis că voi încerca să iubesc din toată inima mea orice femeie ce se va perinda în viața mea. Timpul a trecut și cum relația noastră tot a avansat au început să apară micile dispute din diferite motive banale uneori, dar totul a trecut. 

                   Am învățat atunci că trebuie să nu opturez relația noastră pentru nimic în lume și că trebuie să rămân același suflet care să o iubească oricum ar fi și asta am făcut. Treptat am început să-i văd și defectele și chiar dacă nu-mi plăceau am știut în suflet că fiecare om e diferit și că așa ca la ea și eu le am pe ale mele. 

                   Am decis că nu voi vrea să o schimb niciodată din ceea ce este și mi-am promis că o voi iubi oricum ar fi, fiindcă tot ce-mi doream era să fim împreună și să ne iubim. Au fost cele mai frumoase momente și clipe din viața mea până acum și niciodată nu le voi scoate dinăuntrul meu pentru nimeni și nimic în lumea asta.

                   Viața și soarta nu au fost bune cu noi și ne-am despărțit, însă din toată experiența asta am învățat că e bine să lupți până la capăt, chiar și în momentele când îți spui „mă las bătut”, am învățat ca data viitoare să am grijă și la ce fac sau greșesc, fiindcă nu întotdeauna este vina celuilalt.

                   Am învățat că orice ar fi trebuie să rămâi conectat în permanență cu persoana pe care o iubești și să faci ca fiecare zi să fie diferită față de celelalte, să rămâi atunci când ceva nu merge, să strângi din dinți și chiar să plângi la micile certuri. Țin să specific că, una peste alta, mi-am cerut înainte de toate să fiu eu acela care să se păstreze natural și sincer și luptător,  fiindcă se întâmplă uneori ca unul să cedeze iar celălalt trebuie să-i fie alături.

                   Viața a trecut de atunci, anii s-au scurs și au venit clipe în care am întâlnit și alte femei și am trăit alte experiențe frumoase și minunate. Tot ce-am învățat atunci am făcut cu fiecare dintre ele și chiar mai mult de atât, m-am mai experimentat și am adus alte lucruri mai frumoase și mai minunate care să condimenteze viața de cuplu.

                   Niciodată nu am lăsat baltă vreo femeie sau să renunț la ele pentru nimic și din nimic, am rămas acolo până la finalul finalurilor. Ele au ales să plece din diferite motive, bani, planuri prea îndrăznețe pentru ce puteau să facă, neîncrederea în ele, delăsarea sau nepăsarea de-a lupta cu toată puterea și asta fiindcă așa sunt în ziua de astăzi peste 80% dintre femei.

                   Preferăm să renunțăm în loc să luptăm, uităm toate momentele frumoase ce le-am trăit opturandu-le cu neajunsurile sau traiul greu și multe, multe alte lucruri atât de banale. Nu mai știm să construim ceea ce poate distrugem cu voia sau fără voia noastră. Preferăm să plec să găsim pe altul/alta și să o luăm de la capăt în cunoaștere, experimentare și în… atâtea și atâtea.

                   Mă uit astăzi în jur și văd cupluri triste, singuri în relație, singuri în doi ca să spun, familii cu copii care știu doar să-și facă lucrurile lor uzuale și care se uită pe ei, de nevoile lor de cuplu, de iubirea dintre ei, uită de momentele când aveau tot ce-și doreau cu puțini bani.

                   Mă uit că nu mai există luptă mai deloc și că fiecare preferă monotonia asta de cuplu incurabilă care ucide tot și e nemiloasă. 

                   Oare când ați mai făcut vreodată o cină romantică în doi, departe de tot și toate, sau când v-ați dus copii pentru o zi și o noapte la părinți pentru a va bucura unul de altul pentru câteva clipe, când ați mai fost să vă plimbați de mână într-un loc pe care-l iubiți, când ați făcut lucruri care odinioară le făceați constant, când v-ați condimentat viața făcând sex în nu știu ce locuri minunate sau ascunse sau cine știe pe unde?

                   Când ați mai vorbit între voi despre fanteziile voastre sexuale și de cum ați putea să le faceți, fiindcă sexul este un lucru ce unește mai mult relația în cuplu, orice ar spune cineva. Când ați făcut surprize persoanei iubite, chiar și prin ceva banal?

                   Am ales acum mulți, mulți ani să fiu și să rămân bărbatul visurilor unei femei, să fiu natural și să o iubesc în orice împrejurare și pot spune că toată munca mea cu mine a dat roade și iată-mă astăzi omul minunat ce sunt.

                   Am să iubesc femeia ca ochii din cap și oricine se va perinda în viața mea va fi trata ca o prințesă, atâta cât am să pot să ofer, pentru că mi-aduc aminte ce-mi spunea mama odinioară „mamă, tu să tratezi și să iubești femeia din viața ta ca și cum m-ai iubi pe mine” și asta am făcut. Femeile din viața mea chiar au fost prințese, fiindcă le-am oferit atâtea lucruri minunate cât poate un om în viața lui.

                   La mine nu a existat să nu dăruiesc o floare, sărutări tandre, iubire oferită cu o nonșalanță debordantă, plimbări prin zeci de locuri romantice, clipe și momente unice de o frumusețe nemărginită, sex nebun, sălbatic și romantic, cine romantice, surprize culinare sau sprijin în gospodărie. La mine nu a existat nimic imposibil de realizat atât cât am știut și putut.

                   Of. Aș vrea să mai văd oameni care luptă în cuplu mai mult, și am prieteni care fac asta și pe care-i iubesc din tot sufletul meu, și nu se lasă păgubași dacă celălalt simte să renunțe.

Haideți să luptăm fiecare dintre noi mai mult și mai mult.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: