Sa nu-mi ceri tristeti, iubito… – Poezie by Adrian Goia – Recitare Calin Lili

SĂ NU-MI CERI TRISTEȚI, IUBITO…
Este sindrofie-n ceruri, azi s-a inventat tristețea,
I s-au dat puteri regale, atmosfera și Pământul…
Dar căzând pe el mirată, și-a atrofiat noblețea, 
Care mistuie iubirea, pacea morții și mormântul.
Eu domnesc cu ea lăuntric eșuându-mi apogeul,
Căci parfumul teoriei m-a turbat cu ea în transă;
Ea e gazda ce-mi invită fericirea la dineul
Unde numai proștii veseli se mai bucură de șansă.
Nu te mai mira iubito, de dușmancele rațiunii
Ele pun în adevăruri slugi permise de tristeți;
S-au coagulat în dansuri, fericiții cu nebunii
Și de valsu-nchipuirii, nu e chip să-i mai dezveți.
Eram sigur că odată va ajunge și la tine,
Monstru lung cât vârsta vieții celor mai romantici zei.
Ei au inventat amorul, ea s-a inventat pe sine,
Însă cum ar fi iubirea, fără lacrimile ei?
Azi s-a inventat tristețea, și în ceruri e agapă
I s-a dat și întâmplarea și apusul din plăceri…
Dacă te-a umplut de-o vreme, dar mai este loc să-ncapă,
Eu sunt frate cu-ale mele, de la mine să nu ceri!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: