Nu plânge iubito – Versuri – Silvia Gurău











Nu plânge iubito

Nu plânge iubito pe altar părăsit,
când paşii mei au uitat să mai vină 
prinde strigătul vieții, oferă-i odihnă 

şi-n brațele nopții, oferă-mi iar tihnă!


Nu plânge iubito, cărarea pierdută 



a fost, ori n-a fost, să fii steaua mea


întoarce-te-n timp iubito, te uită 

pe cer e doar luna, străină și ea!
Nu plânge-n biserici la margini de vis
iubito, cândva noi scriam paradis,
dar s-a frânt ca un ram bătrân şi uscat
paradisul din noi, prea demult a plecat!
Am rămas două drumuri perfect paralele 
nu plânge iubito, nicicând urmele mele 
de vântul ce va bate nebun şi hain
iubito în vis, am rămas, şi doar ție mă-nchin!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: