Te-am întâlnit atunci când nu mă așteptăm să mai apari și ai venit ca o furtună devastându-mi totu-n mine. M-ai făcut să te vreau mai mult cu fiecare zi, iar acum nu mai pot sta fără tine

                  Era un început morocănos de primăvară când totul era deja o normalitate, atunci când totul nu mi se mai părea atât de special, ci se transformă într-o monotonia zi după zi. Totul părea trist la fel cum norii brăzdau zile la rând cerul fără să-i dea soarelui ocazia să zâmbească lumii. Totul era simplu și nimic nu ieșea în evidență.
                  Până într-o zi când te-am văzut pentru prima dată în fațăa ochilor, te-am privit în ochii tăi frumoși, ți-am zărit buzele și am rămas șocat de frumusețea chipului  și a părului tău.
                  De atunci totul s-a întors cu susul în jos, nimic nu a mai fost la fel cum știam că este, totul a luat o întorsătură neașteptată și grele mi-au fost zilele în care nu te-am mai putut zării în fața ochilor. Căci fără tine totul părea din ce în ce mai trist și doar gândul către tine mă putea întoarce în lumea celor vii, căci sufletul îmi fu mort din momentul în care tu nu mai era în preajma mea și în lumea imaginara ce-o creasem deja cu noi.
                  Zilele păreau mai lungi și mai tăcute decât îmi erau de obicei, iar eu îmi pierdeam mințile ca un uragan la intensitate maximă. Te-am întâlnit în acea zi iar de atunci nu te-am mai putut uita, nu am mai reușit să-mi controlez gândurile ce tot se îndreptau spre tine și spre noi.

                  Ai apărut ca un fascicul de lumină și ai început să crești înăuntrul meu cu o intensitate de necontrolat, acaparând tot întunericul ce înconjura inima-mi pierdută în mii de zări. Ai apărut și nu ai mai plecat vreodată, căci de atunci tumi-ai rămas aici, atât de aproape de inima și trupul meu. 

                  Mi-ai devastat totul înăuntru cu rafale de iubire și mi-ai învârtit mintea fără nicio prejudecată, mi-ai unit trupul cu al tău făcându-l un întreg, mi-ai înnebunit simțurile și m-ai făcut dependent de-a te iubi în fiecare zi și noapte, ai încorporat în mine dorința de-a face dragoste cu trupul, inima și gândul tău.

                  Iar eu din acel prim moment mi-am îndreptat iubirea și inima spre a ta ființă, căci adăpostul sufletului meu își găsea locul acolo printre întregul dinăuntrul tău, acel loc unde însumi mă vindecam cu frumusețea ta. 
                  Mă frământai ca un aluat din bucățile ce le-ai găsit la prima noastră întâlnire și m-ai copt la foc mic și cu răbdare până am devenit rumeniu și numai bun de gustat. Iar pentru asta țin să-ți mulțumesc.

                  Pentru tot ce-ai făcut cu mine meriți totul și am să ți-l ofer așa cum ți l-ai dorit. Te-am întâlnit, m-ai apropiat de tine și de atunci a fost totul atât de simplu pentru a te iubi.

Te iubesc pentru ceea ce mă faci să fiu.


Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: