Nocturnalia – Radu Cătălin Melinte – Poezie














NOCTURNALIA



Te iubesc între secunde și în dimineți cu rouă 
Şi te-ador când te-ntâlnesc, între palmele-amândouă.
Te divinizez femeie, noaptea când e lună nouă 



Şi te pierd cu înserarea, genele-mi când mi te plouă !






Te iubesc în aer aspru, diminețile-n răcoare, 



Amintirile tactile, palmei, ce pe piept îmi moare, 



Te îmbrac în necuvenite precum luna în paloare, 


Noaptea mea e speriată când din gene-ți pică soare!

Te iubesc în începutul unei dimineți de vară, 
Locul unde cade-alintul, palma ta şi-o să mă doară .
Te voi tămâia-n toți crinii, luna-n sâni te înfioară;
Răsăritul peste ape genele-ți îl despresoară.
Te iubesc între luceferi dimineața când îți piere, 
Te ador cu depărtare, c-umăru-mi ce palma-ți cere,
Te divinizez nălucă, luna secerănd tăcere, 
Și te-ascund printre păcate când în gene-ți pic durere!

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: