– Am un job, da pe mine cine mă traduce ? –



Sclipire de moment,  „e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România”, clipa aia în care îți imaginezi că visul tău este pe cale să se îndeplinească, deși speranțele credeai că au apus.





e-trad / traduceri
Era doar 6 dimineața când
lumina zilei se ivea printre jaluzelele ferestrei mele, picuri mărunți de
ploaie își făceau popasul în oraș, gudurându-se în ceruri în drumul lor spre
vestita Londra, păsările se perindau de colo-încolo, odată cu cântul lor
minunat, ce mă trezea si mai mult în ecouri de sunete.

Era plăcut văzându-le cum îsi scuturau aripile de apă
și cum își loveau ciocurile între ele, dar mai ales cum își ofereau iubire
reciproc.

Îți dăruia liniștea aia minunată, de început de
săptămână, în care îți puneai speranță, tot mai mult, că o minune se poate
întâmpla și că totul nu a fost în zadar. Mă ridic buimac din pat și mai privesc
încă o dată ceasul de pe noptieră pentru a fi sigur că este chiar 6
dimineața. În minte deja se perinda gândul că era, din nou, una din zilele alea
de așteptare muribundă în care îți doreai ca adresa ta de mail să răsune din
rărunchi, să privești consternat cum primești răspunsul pe care îl așteptai cu
atâta nerăbdare.

Îmi aranjez patul frumos, cum îl fac de obicei în
fiecare dimineață, și cobor scările, mai mult împiedicat decât să merg normal.
O liniște cruntă învăluia casa în acea dimineață, însă cum nu voiam să o las
să-și facă de cap, pornesc radioul din bucătărie pentru a sparge bariera
liniștii, ceea ce îmi doream era doar armonie, iar casa să reînvie pe linii
melodice.



Dau drumul la fierbător, dornic să mă delectez din
cafeaua nemțească ce tocmai o primisem în dar de la prietenul meu din Germania,
cu doar câteva zile în urmă, nu o încercasem, parcă, așteptam ziua aia când voi
deschide plicul pentru prima dată și îi voi simți mirosul îmbietor încununând
dimineața cu zâmbete.

Atunci nu era cazul, cred, mai ales că nerăbdarea
începea să urce la cote înalte, mail-ul pe care îl tot doream să apară, se lăsa
așteptat, ca o mireasă la altar. În fond, nu aveam ce face, numai că nerăbdarea
nu o puteam dispersa mai deloc, era în firea mea și nu îi puteam rezista.

La radio știri, nu e bine, nu mă vreau umplut de tot
felul de informații și schimb postul. Mă opresc, în timp ce lingurița se
perinda printre granulele de cafea, dând năvală mirosului îmbietor să-mi intre
până în măduva spinării, netezind liniștea încăperii. 

Ed Sheeran, cu a lui melodie „Perfect”,
oprise timpul în loc, dar și lingurița mea din bolul de cafea. Mut, ascult
versurile cum îmi străpunge un colț din suflet și îmi atinge un punct sensibil
de acolo, trimițându-mă pe tărâmuri de iubire și dragoste, transa îsi făcu
prezența în mintea mea și o lăsai să mă poarte departe prin alte lumi, nu-i
înfranam dorința, așa că îmi iau inima în dinți si zdrobesc de cană granulele
de cafea și zahar, în timp ce fluturam prin minte cateva cuvinte, firar să
fie……




Pasteluri de culori colindau cerul brăzdat de nori,
soare și un curcubeu vesel, zâmbeam, dar nu cu aceeași intensitate cu care mi-o
doream să o fac, însă o faceam, așa mai firav. Bucuria de a vedea împreuna
acele nuanțe linișteau furtuna dinăuntrul meu. 
De ce nu mai vine mail-ul ăla o dată, se auzea gândul
cum 
și vorbea singur, mai ales că trecuseră deja o
săptămână de la depunerea Cv-ului meu, la o editură din zonă ce se afla la doar
câțiva paăi de locuința mea.
Trebuie să fie o cauză, îmi spuneam, deja se
înăspreau 
întrebarile în mintea mea, poate că nu sunt englez,
sau poate că nu am experiența necesară pe care o căutau ei, sau poate că
mai au nevoie de timp pentru a-mi studia vechile joburi, poate ca, poate
ca……….nimic nu contenea să oprească toate întrebările ce-mi colindau
prin gand.
Deschid pachetul de tigari in timp ce rămân contemplat
la tabloul oferit de natură, iau o țigare și o aprind, timp în care o veveriță
se perindă la geam, privindu-mă nedumerită și speriată, îi zâmbesc în timp ce,
parcă, zărindu-mă salută ființa mea cu o codița pufoasă și stufoasă dând din
ea, apoi pleacă, nu înainte să-mi mai trimită o ultimă privire scurtă de
rămas bun.
Încă zâmbeam în amintirea scurtezi întâlniri ce mă
deconectase de la îtrebările din gând. „Ai fi putut fi un prieten bun
pentru mine dacă alegeai să mai rămâi pentru a ne cunoaște mai bine”, se
auzea în mintea mea cum îi netezeam cuvintele minunatei vietăți ce-și făcuse
apariția prin-mprejurul casei mele.
Trag cu nesaț din țigare, în timp ce cuprind de mâner
cana aburindă de cafea și o gust. 





Tăria cafelei îmi imbujoraseră simțirile profund, ducându-mă cu gândul la ziua
în care voi petrece primele momente pe meleagurile unei Germanii neliniștite și
mai ales la ziua aia când, ajungând la editură pentru o nouă zi, o voi putea
savura din nou, fericit că visul meu se împlinise, o dată cu întâlnirea acestei
minunate arome de cafea.
Nu era de bine, începusem să gândesc prea departe
deja, ceea ce nu era deloc un lucru bun, nici măcar nu primisem confirmarea la
acceptarea Cv-ului meu, care nu era destul de stufos în experiența în domeniul
lor, în fond, mă cunoasteam mai bine decât mă știau ei, îmi știam limite la
care puteam ajunge, îmi știam plăcerea și simplitatea cu care puteam așterne mormane
de cuvinte pe o singură coală de hârtie. 
Iau tableta în mână, pornit furibund în a deschide
mail-ul și a verifica printre nenumăratele mesaje ce se tot incăpațânează să
apară zi de zi, provocându-mi un stres minor de neimportanta lor. Nimic, incă nu
se ivise ceea ce asteptam, frustrarea lua locul nerăbdării, asa că blochez
tableta fără ca măcar să inchid aplicația, asa de necăjit ce eram. Așteptarea
nu era un punct forte pentru mine în anumite momente sau intâmplări din viată,
dar ce puteam face mai mult decat să aștept, ăla era singurul lucru ce trebuia
să-l fac.
Se intâmplase la fel și acum vreo câțiva ani, tot cam
așa ceva, când eram încă acasă în Romania și aplicasem pentru un job înafara
țării, dar care fusese un răspuns negativ, experiența spunându-și cuvântul.
Speram că de data asta ghinionul să se spargă și să lase loc unui nou succes.
Acum se intâmplase ca atunci, clipele alea în care
ești nevoit să aștepți, dorindu-ți ca de data asta să o primești cu un
afirmativ.





Mă las pierdut de alte gânduri și urc la birou, hotărât să deschis blogul
pentru a mai scrie încă un articol minunat cu care să-mi delectez cititorii,
mai ales că simțeam cum mă așteaptă și nerăbdători ca în fiecare zi. 
Bineînțeles cș avusesem dreptate iar pagina de
facebook fusese asaltată de neliniști de tot felul din partea tuturor. Nu
apucasem să le spun bună dimineața în acea zi, ceea ce a stârnit curiozitatea,
dar și nedumerirea cititorilor.
După câteva momente, eram happy, dragii mei cititori
mă scosese din starea de melancolie în care eram prins ca într-o capcană, le
mulțumisem pe această cale și le povestisem de ce  mă aflasem în starea
aceea, bineînțeles că asaltul de optimisme din partea lor a venit la secundă, ceea
ce mă bucurase.
Aveam oameni minunați în jur, oameni dragi, oameni
frumoși, cu suflete minunate.
Scriu cu chiu, cu vai, un articol, nu mai eu știu cum
și inchid calculatorul. Simțeam nevoia de aer, d-ăla curat, de vânt care să-mi
adie printre firele de par.
Pun mâna pe telefon și caut, trebuia să  găsesc
pe cineva disponibil la ora aia, în dimineața, care să aiba chef de o plimbare
scurtă și o cafea pe măsură de savurat. Aveam nevoie să mă simt mai bine, de
cineva cu care să schimb doar câteva cuvinte. 
Am găsit, sun…….Telefonul vâjâie în urechea mea
dar nu îl închid și astept, precum un copil să i se servească masa, cu o
babețică la gât, momentul în care va răspunde și îi voi auzi vocea placută
auzului meu.
Într-un sfârșit răspunde și ne aranjăm întâlnirea la
cafeneaua de peste drum. Totul bine și frumos, atmosfera din interiorul meu se
schimbase în totalitate, acum puteam muta munții din loc, datorită celei căruia
îi datoram totul în acele clipe și care-și pierduse timp din timpul ei doar
pentru a savura cu mine, într-o dimineată ploioasă, o cafea.
Încă, mai mă fura mintea la acel mail și tot mai
așteptam cu sufletul la gură, dar trebuia să mă bucur de moment și rup gândul
din mintea mea. 




Nebunia lumii se perinda prin fața geamului cafenelei
unde ne aflam, lumea disperată alerga în toate părțile, ba la servici, ba la
shopping, oriunde, era o intreagă fugă neobositoare a unei zile firești, în
gălăciosul oraș londonez.
Telefonul încă vibra în buzunar, dar doar de mesaje de
la cunoscuți și răzlet câte un apel de la cei dragi, dar nimic de pe mail,
„ce mă fac”, îmi spuneam în minte.
Mestecam de zor în ceațca de capuccino cu ciocolata și
frișcă, semn de neliniște interioară, motiv pentru care atrag atenția Amaliei,
simțindu-mă că nu aveam stare. Simțise bine ce simțise ea, și încep să îi
povestesc despre cele ce mă frământa.
Intrasem profund în discuția noastră, despre visul meu
de a intra într-o editură, și mai ales plăcerea mea de a scrie, când deodată
mail-ul, cu melodia aferenta ei, tresaltă în urechile mele, motiv pentru care
apuc telefonul într-o minisecundă și il deschid. 
Printre multele email-uri, și strâmbături din nas ale
mele, zăresc unul mai răsărit în limba engleză, necunoscută adresă. Deschid
email-ul, nu înainte de a mai lua o gură de cafea și a-mi drege gâtul uscat și
citesc.




Bună ziua, Domnule
Alin Boncea,

Având în vedere că ați aplicat pentru postul de editor al editurii noastre vă
invităm la sediul nostru pentru a putea face pasul următor spre angajarea dvs,
însă pentru acestea vom avea nevoie de niște documente traduse din limba dvs în
engleză, și mai exact de: certificat de naștere, diplomă de absolvire a
liceului, diplomă de absolvire a facultății, adeverintă medicală și cazier. Cu toate acestea vă rugăm să vă prezentați
la editură.

Vă mulțumim.



După ce am citit ultimul cuvânt și punct al
email-ului, nu am rezistat, instant m-am ridicat de pe canapeaua pe care mă
aflam  și am inceput să mă deșfăsor zgomotos, în ropote de aplauze, pentru
mine, bineînțeles. 

Amalia imediat sare de pe canapea și ea speriată,
văzându-mă în nebunia mea din acele momente și mș înghioltește cu un cot direct
ăn ficat, spunându-mi  să stau naibii cuminte că am speriat cafeneaua și
toate privirile erau îndreptate spre noi. 
Numai puteam eu de ei și de ce vor spune ei, bucuria
acelui moment a fost peste abstinența mea.
Mă oprește, într-un sfârșit, după minute bune în care
mă exteriorizasem la maxim și mă așez la loc. Acum e acum, îmi spun. 
-Amalia, am reușiiiiiiiiit. Sunt cel mai bun.
-Foarte bine, Alin.
Am 3 zile la dispoziție să traduc toate documentele, dar cum doamne iartă-mă să
fac asta findca sunt deja aici. 
-Oooooof.
-Amalia, hai să intram împreuna pe google să căutam un
site ceva în Romania care să facă traduceri și să le și trimită repede, te rog
frumos.
-Bine, intru și eu acum, dacș găsești ceva interesant
îmi zici, ca să mă opresc, da?
-Bine.
Dau search pe google. Traduceri documente personale.







Minute bune am căutat un site care să-mi traducă documentele necesare într-un
timp scurt și să le livreze și repede aici in UK, și inca nu găsesc nimic util
care să mă ajute în toate.

-Amalia, ai găsit ceva ?
-Stai, cred că am gasit ceva, să studiez puțin pe
aici. 
-Aha, asta e, Alin.
-Vino incoace. Fi atent, e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri dinRomânia, sunt unici pe piața din țara
noastră. 






-Da știi ce e cel mai interesant?
-Că e primul magazin online de
traduceri din România dedicat persoanelor fizice și IMM-urilor, o platformă de
unde clienții își pot comanda traducerea dorită în mai puțin de 4 minute,
direct de pe telefonul mobil dar mai ales că pot plăti… tot de pe telefon.
-E genial, nu-i așa?.
-Gata, asta e.
-Hai acasă, plătesc eu, nu-ți face griji, azi am un
motiv mai bun de a face cinste.
-Trebuie să caut documentele și să le încarc pe site.
Spuneai ca în 4 minute se termină tot și că o să te sune un consultant de la ei
pentru a confirma, nu?
-Da, Alin, uiți de la mână până la gură, oof.
– E și cu tine acum, sunt prea entuziasmat în momentul
ăsta, trebuie să mă înțelegi.




-Bineînțeles că reușesc, dacă nu eu, atunci cine.
-Mersi că ai pus punctul pe i, te pup, o dulce ca de
obicei.
-Cu plăcere, dragule. 
Las banii in lăcașul special al cafenelei de pe masă,
iau haina pe mine și o zbunghesc afarș cu Amalia de mână, că se și uitase urât
la mine că o luasem de mână, așa nefiresc. Da nu mi-a păsat de reacția ei, era
momentul meu de fericire și nimic nu putea să-l umbrească. Intram în casă,
într-un final, după ce mă chinuisem ceva minute să bag cheia in broască,
mâinile tremurânde nu-mi dădeau pace, așa de bucuros ce eram atunci.
-Hai, Aline, ca ne apucă dimineața cu tine.
-Bine, iartă-mă.
Intram în casă, acolo surprise, dă și caută toate
actele de unde nu-s, era genul de căutare a unui ac în carul cu fân, cam așa
era prin camera mea, printre mormanele de hâr
țoage de pe birou, în birou, sub
birou și tot așa.  Nu-mi era greu cș aveam un om de bazș lângă mine care
mereu găsea soluția cea mai scurtă, în caz de urgență.
Găsește Amalia, logic, actele pitite bine de mine prin
nu știu ce văgăună a camerei și ne apucăm de uploadat documentele. Stai să
recapitulăm, deci îmi trebuie așa: certificat de naștere, diplomă de
absolvire a liceului, diplomă de absolvire a facultății, adeverință medicală, și cazier, asta e, sunt
toate.




Mâinile încă îmi erau tremurânde, ce puteam să fac
macar o poză la documente, normal că nu puteam și bineînțeles că mi-am
îndreptat ochii dulcișori, că de copil mic spre Amalia, care era mai stăpână în
emoții ca mine.
După ce selectasem din ce limbă în ce limbă ne dorisem
traducerea și ce mai era de făcut pe acolo, introducem și documentele, apoi
click și am terminat.
-Cât a durat Amalia, te-ai uitat la ceas?
-Fix 3 minute și 49 de secunde. Am fost mai rapizi cu
câteva secunde, ceea ce e bine.
-Nu știu dacș reușeam în 3 zile, dacă nu îi găseam pe
dânșii cu ideea lor de a crea primul magazin de traduceri online din România,
sunt  geniali.

Deschid o sticlă de vin roșu și aleg cele mai frumoase
pahare cu picior din vasta mea colecție, de peste 100 de pahare care mai de
care mai pompoase și stilate, și torn mulțumit că în sfârșit reușisem să fiu
acceptat de către editură.

Devenea un moment d-ăla romantic, deși încercam să
ascund asta fată de Amalia, dar cum mă cunostea enorm de mult nu avusese cum să
nu-și dea seama, însă una peste alta, totul era minunat, reușisem ceva ce nu
credeam că se poate, într-un termen atât de scurt.
Ciocnesc paharul cu buna mea prietenă sărbătorind
împreună acest succes. Preț de minute bune totul se derula în regula, până când
mintea mea strălucită începuse să gândească. 




Trebuie să scriu despre asta pe blogul meu și pe
pagina de facebook. Cum am reusit singur sș gasesc acest site și sș mș ajut în
nevoia mea, e nevoie sș ofer și prietenilor mei de aici, și nu numai,
informația asta, despre traduceri online și modul în care și ei își pot rezolva
problemele.
Nu puteam, trebuia să scriu măcar câteva cuvinte
despre 
întâmplarea mea și cum am reușit, și asta am facut.


Dragi
oameni și prieteni din Comunitatea Românilor în Marea Britanie și de
pretutindeni, 


Vin în sprijinul vostru cu o recomandare, atunci când aveți nevoie de tradus
acte, documente sau orice alte acte oficiale, fără să fiți nevoiți să mergeți
în țară pentru a le face. 
S-a creat primul magazin online de traduceri din
România care își dorește să vină în sprijinul tuturor celor care au nevoie de
traduceri, etrad.ro, noul nostru prieten vine către noi cu brațele
deschise. 
Totul se rezolva în maxim 4 minute, doar introducând
documentele în cererea dvs. Nu ezitați. 





Imediat vin și răspunsurile, dar cred că și creasem un blocaj pe site-ul
dânsilor findcă mergea destul de greu, sau poate că era doar de la viteza
internetului meu care mai făcea figuri uneori, însă cu siguranță că ei erau
pregatiți acolo pentru „bătălia mileniului”.

Una peste alta, totul a ieșit bine, mai ales că imposibilitatea mea de a merge
în România în acea perioadă era greu de realizat, însă am învățat că oricât, în
dezavantaj, mă găsește uneori situașia, nu trebuie să mă descurajez ci doar să
caut, da, să caut, soluții și soluții, așa cum am făcut acum.

Articol scris pentru concursul organizat de SuperBlog 2018, proba cu numarul
9, e-trad.ro – Primul magazin online de
traduceri din România.


Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: