Te simt, iubitule, tremurul inimii tale vibrează prin inima mea

Mă simţi, iubitule? Cum îţi bat în piept?  Sau îţi bate altcineva
acum?  Mă îndoiesc. Ştiu cã ţi-am rămas tatuată pe suflet, nimeni nu mă
poate şterge, fac parte din tine. Cel puţin aşa cred, dar în privinţa mea sunt
sigură. Te simt, dragul meu.
Te simt cum îmi curgi prin vene încălzindu-mi trupul ce păstrează şi
acum parfumul tău, acel iz bărbătesc combinat cu mosc şi liliac. Buzele îmi
sunt uscate, tânjesc după sărutările tale pline de pasiune. 
Fiecare clipă
petrecută în absenţa ta îmi face sângele să clocotească, pielea mă arde,
pieptul îmi este cuprins de o durere insuportabilă, ochii mă înţeapă şi nu am
aer, iubitul meu. Îmi eşti până şi oxigen, nu pot respira fără tine. Amintirile
nu alină dorul ucigător ce-mi mistuie sufletul, ci din contră, îl amplifică.






Când am devenit dependentă de tine?  M-ai dezbrăcat treptat şi atât
de subtil, încât abia acum realizez. M-ai dezbrăcat de gânduri, analizându-le în
parte, aşa ajungând să vezi dincolo de ele şi să-mi ajungi la suflet,
contopindu-te cu el. Acum sunteţi unul şi acelaşi, modelându-l după tine.
 L-ai
şi renovat pictându-l în verde, l-ai împodobit cu crăciuniţe şi ţi-ai lăsat
amprenta în fiecare colţişor, inclusiv pe patul nostru din mahon cu aşternuturi
albe. Nu ai iertat nimic, îţi aparţin întrutotul.
Oare dacă-ţi spun că te iubesc ai veni mai repede?  Deşi risc să te
rãnesc, ar trebui să ştii cã n-o fac, nu te iubesc. E prea puţin spus. Aceste
simple cuvinte pălesc în faţa adevăratelor sentimente ce ţi le port. 






Eu te
simt. În parfumul florilor de primăvară, în nopţile senine de vară, în frunzele
colorate de toamnă şi-n ninsorile line de iarnă. În inocenţa copiilor, nebunia
adolescenţilor, maturitatea adulţilor şi blândeţea bătrânilor. În răceala gheţii şi-n căldura dogoritoare a focului. 

În note pe portative şi-n melodii la
radio. În romane de dragoste şi-n filme ca „Bonnie & Clyde”. În
tot ce mă înconjoară, dar mai ales în mine. În fiecare atom ce tremură la auzul
vocii tale, în minte când te citesc printre rânduri , în suflet când te văd
fericit, în piele când m-atingi cum doar tu ştii , în plămâni când
te respir cu nesaţ şi-n bătăile inimii care poarta numele tău. 

Te simt, iubire.

  

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: